județul Cernăuți, ROMÂNIA (ianuarie 1930). Inaugurarea podului feroviar peste Nistru dintre gara Schit-Costrijeni și Zalescic-Polonia
- last year
Ștefănești, Plasa Colacinului/județul Cernăuți, ROMÂNIA (ianuarie 1930). Inaugurarea podului feroviar peste Nistru dintre Zalescic/Polonia și gara Schit/Costrijeni, Plasa Colacinului ce făcea legătură cu Colomeea (Pocuția).
Film descoperit în arhive de Daniel Siegfriedsohn. Emoționante imagini cu țăranii români de la Nistru din nordul Bucovinei, satul Ștefănești, gara Ștefănești, gara Schit de la Nistru, personalități române și polone prezente la eveniment. Sunt prezenți la inaugurare Grigore Gafencu, adjunct al Ministrului de externe, președintele Poloniei Ignacy Mościcki, alte oficialități, preoți, soldați și polițiști români. Clerul românesc a celebrat o liturghie. Imagini cu trenul străbătând teritoriul României. (Arhivele Poloneze) Ce soartă crudă or fi avut după răpirea nordului Bucovinei și Basarabiei în iunie 1940 și după anul 1944, rămași sub ocupație ilegală ukraineană? În nordul Bucovinei populația nu era uniformă în ce privește originea etnică. După știrile ce ne furnizează documentele și cronicarii, români și străini, prima populație a județului a fost românească. Se vorbește răspicat ca Românii au înființat țara Sepenicului – vechiul nume al județului Cernăuți. Dar cu timpul a intervenit o schimbare. Marile moșii boierești și mânastirești având nevoie de brațe de muncă, făceau să se importe, cu permisiunea domnului țării, elemente străine de oriunde. Profitorul de căpetenie a fost elementul maluros din Polonia. Invazia elementului maluros (ucrainean) de la nord din învecinata Galiție a avut loc în timpul ocupației austriece, când Bucovina a fost unită cu Galiția. Cu toate acestea, la Marea Unire cu Țara de la 1918 mai stăruia încă în satele parțial înstrăinate un număr mare de vechi familii românești, răzășești, stapânitoare de vaste pamânturi și păstrătoare de veche tradiție românească. Sunt sate care au rezistat invaziei, rămânând curat românești. În 1775, când Bucovina a fost anexată Austriei, generalul Splény vorbea numai de moldoveni ca populaţie băştinaşă, aceştia fiind în totalitate ortodocşi. Alte naţionalităţi străine românilor erau doar cazuri izolate prin oraşe. Erau doar câteva familii, prin zona Vijniţei şi a Putilei, de origine ruteană. În perioada în care Bucovina a fost sub administraţie galiţiană (1786-1861), au avut loc importante imigrări de populaţie. Cei mai mulţi erau ruteni, galiţieni, evrei, dar şi germani. Aceştia erau în marea lor majoritate de confesiune catolică. Dependenţa de administraţia galiţiană era tot mai apăsătoare pentru românii bucovineni, datorită regimului absolutist condus de Metternich.
Film descoperit în arhive de Daniel Siegfriedsohn. Emoționante imagini cu țăranii români de la Nistru din nordul Bucovinei, satul Ștefănești, gara Ștefănești, gara Schit de la Nistru, personalități române și polone prezente la eveniment. Sunt prezenți la inaugurare Grigore Gafencu, adjunct al Ministrului de externe, președintele Poloniei Ignacy Mościcki, alte oficialități, preoți, soldați și polițiști români. Clerul românesc a celebrat o liturghie. Imagini cu trenul străbătând teritoriul României. (Arhivele Poloneze) Ce soartă crudă or fi avut după răpirea nordului Bucovinei și Basarabiei în iunie 1940 și după anul 1944, rămași sub ocupație ilegală ukraineană? În nordul Bucovinei populația nu era uniformă în ce privește originea etnică. După știrile ce ne furnizează documentele și cronicarii, români și străini, prima populație a județului a fost românească. Se vorbește răspicat ca Românii au înființat țara Sepenicului – vechiul nume al județului Cernăuți. Dar cu timpul a intervenit o schimbare. Marile moșii boierești și mânastirești având nevoie de brațe de muncă, făceau să se importe, cu permisiunea domnului țării, elemente străine de oriunde. Profitorul de căpetenie a fost elementul maluros din Polonia. Invazia elementului maluros (ucrainean) de la nord din învecinata Galiție a avut loc în timpul ocupației austriece, când Bucovina a fost unită cu Galiția. Cu toate acestea, la Marea Unire cu Țara de la 1918 mai stăruia încă în satele parțial înstrăinate un număr mare de vechi familii românești, răzășești, stapânitoare de vaste pamânturi și păstrătoare de veche tradiție românească. Sunt sate care au rezistat invaziei, rămânând curat românești. În 1775, când Bucovina a fost anexată Austriei, generalul Splény vorbea numai de moldoveni ca populaţie băştinaşă, aceştia fiind în totalitate ortodocşi. Alte naţionalităţi străine românilor erau doar cazuri izolate prin oraşe. Erau doar câteva familii, prin zona Vijniţei şi a Putilei, de origine ruteană. În perioada în care Bucovina a fost sub administraţie galiţiană (1786-1861), au avut loc importante imigrări de populaţie. Cei mai mulţi erau ruteni, galiţieni, evrei, dar şi germani. Aceştia erau în marea lor majoritate de confesiune catolică. Dependenţa de administraţia galiţiană era tot mai apăsătoare pentru românii bucovineni, datorită regimului absolutist condus de Metternich.