Ascensiunea si Decaderea Dictatorului Nicolae Ceausescu(1965-1989) part.01
- 9 years ago
Nicolae Ceaușescu (n. 26 ianuarie 1918, Scornicești - d. 25 decembrie 1989, Târgoviște) a fost un om politic comunist român, Secretar general al Partidului Comunist Român, șeful de stat al Republicii Socialiste România din 1967 până la căderea regimului comunist, survenită în 22 decembrie 1989. La 22 decembrie 1989, printr-un decret al CFSN semnat de Ion Iliescu, a fost constituit Tribunalul Militar Excepțional. La 25 decembrie 1989, soții Nicolae și Elena Ceaușescu au fost judecați în cadrul unui proces sumar de acest tribunal, condamnați la moarte și executați la câteva minute după pronunțarea sentinței.
Copilăria și adolescența
Nicolae Ceaușescu, la vârsta de 15 ani, deținut la Doftana, 1933
Ceaușescu s-a născut în satul (actualmente orașul) Scornicești din județul Olt, la 26 ianuarie 1918, într-o familie de țărani cu 10 copii. Tatăl său, Andruță, avea 3 hectare de pământ, câteva oi și își mai susținea familia din croitorie. „Nu se interesa de copiii lui; fura, bea, sărea la bătaie și înjura...”, spunea despre el bătrânul preot din Scornicești. Mama lui, Alexandrina (născută Lixandra), era o femeie supusă și muncitoare.Casa lor avea două camere. Mămăliga era mâncarea de bază. Nicolae a făcut patru clase la școala din sat. Învățătorul preda într-o sală cursuri simultane, pentru elevii mai multor clase. Micul Ceaușescu nu a avut cărți și adesea mergea la școală desculț. Nu avea prieteni, era nervos și imprevizibil.La vârsta de 11 ani, după absolvirea școlii primare, Ceaușescu pleacă la București, unde se angajează ca ucenic de cizmar.Alexandru Săndulescu, membru activ al PCR, și-a inițiat ucenicul în misiuni conspirative.
Dosarul său de cadre indica faptul că nu era chiar de „origine sănătoasă”: tatăl său a fost primar liberal, iar fratele său Florea a fost legionar
Perioada ilegalistă
Nicolae Ceaușescu arestat de poliția din Târgoviște (1936)
În 1932 devine membru al Partidului Comunist din România, formațiune politică aflată în ilegalitate la acea vreme.Este arestat prima oară în 1933 pentru agitație comunistă în timpul unei greve. În 1934 urmează încă trei arestări – pentru colectare de semnături în sprijinul eliberării unor muncitori feroviari acuzați de activitate comunistă și pentru alte acțiuni similare. În urma acestor arestări, este etichetat de autoritățile vremii drept „agitator comunist periculos”, precum și „distribuitor activ de material de propagandă comunistă și antifascistă”. După eliberarea din detenție, Ceaușescu dispare pentru o vreme în „subteran”, dar în 1936 este din nou arestat, de data aceasta fiind condamnat la doi ani de închisoare și încarcerat la Închisoarea Doftana. Acuzațiile aduse vizau găsirea unor broșuri bolșevice și alte manifeste ce instigau la revoltă în casa patronului său, Vladimir Tarnowski, unde locuia și acesta. În actul de acuzare au fost însemnate următoarele: „Acuzatul Nicolae Ceaușescu (...) este culpabil de faptul ca (...) în ziua de 15 ianuarie 1936, cu bună știință și intențiune frauduloasă, a păstrat asupra lui broșuri clandestine, incendiare (...) pe care le păstra în vederea răspândirii în public, având buna știință ca aceste broșuri îndemnau cetățenii de a provoca bătălii sociale”.
O declarație scrisă de mână, în ianuarie 1936, la jandarmerie, este elocventă pentru analfabetismul lui Ceaușescu: „după ce neam despărțit, mam mai plimbat puțin pînă pela 12 noaptea cînd mam dus în gară și am dormit” (vezi la notă fotocopia documentului).
Stilul de vorbire bâlbâit al lui Nicolae Ceaușescu a fost cauzat de o bătaie administrată de colegii săi de detenție. Un coleg de celulă, pe nume Osman, se îmbolnăvise grav și deținuții, din puținul lor, adunau un supliment de hrană pentru colegul lor. Fiindcă Ceaușescu a mâncat suplimentul lui Osman, deținuții l-au pedepsit cu bătaia și atât de cruntă a fost bătaia, încât a dat în bâlbâială. Ceaușescu încercase să-și motive gestul prin dreptul mai mare al tânărului de a supraviețui față de vârstnic.
În 1939 a cunoscut-o pe Elena Petrescu, cu care s-a căsătorit în 1945. Au existat chiar unele întâlniri amoroase secrete între cei doi. „În timpul șederii la Jilava, obținând posibilitatea să merg la Spitalul Militar pentru repararea danturii am făcut o mare greșală mergând împreună cu o tovă la o casă technică care erau niște cunoscuți de ai noștri”, a recunoscut Ceaușescu într-un chestionar completat în februarie 1945. În 1950, Elena Răceanu (Ilona Papp) a scris o „referință” prin care semnala „lipsurile” din tinerețe ale Elenei Ceaușescu: „Ea era logodită cu tov. Ceușescu care atunci era în închisoară. Deși organizația interzis ei să mai aibă cu tov. Ceușescu legătură pt că periclita organizația, ia menținea această legătură. Tov. Ceușescu a ieșit din închisoare cu gardian și întâlnea cu dânsa în anumite locuri”.
Ceaușescu a fost arestat și condamnat din nou în 1940, iar în 1943 a fost transferat la închisoarea de la Târgu Jiu, unde a împărțit celula de detenție cu Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Copilăria și adolescența
Nicolae Ceaușescu, la vârsta de 15 ani, deținut la Doftana, 1933
Ceaușescu s-a născut în satul (actualmente orașul) Scornicești din județul Olt, la 26 ianuarie 1918, într-o familie de țărani cu 10 copii. Tatăl său, Andruță, avea 3 hectare de pământ, câteva oi și își mai susținea familia din croitorie. „Nu se interesa de copiii lui; fura, bea, sărea la bătaie și înjura...”, spunea despre el bătrânul preot din Scornicești. Mama lui, Alexandrina (născută Lixandra), era o femeie supusă și muncitoare.Casa lor avea două camere. Mămăliga era mâncarea de bază. Nicolae a făcut patru clase la școala din sat. Învățătorul preda într-o sală cursuri simultane, pentru elevii mai multor clase. Micul Ceaușescu nu a avut cărți și adesea mergea la școală desculț. Nu avea prieteni, era nervos și imprevizibil.La vârsta de 11 ani, după absolvirea școlii primare, Ceaușescu pleacă la București, unde se angajează ca ucenic de cizmar.Alexandru Săndulescu, membru activ al PCR, și-a inițiat ucenicul în misiuni conspirative.
Dosarul său de cadre indica faptul că nu era chiar de „origine sănătoasă”: tatăl său a fost primar liberal, iar fratele său Florea a fost legionar
Perioada ilegalistă
Nicolae Ceaușescu arestat de poliția din Târgoviște (1936)
În 1932 devine membru al Partidului Comunist din România, formațiune politică aflată în ilegalitate la acea vreme.Este arestat prima oară în 1933 pentru agitație comunistă în timpul unei greve. În 1934 urmează încă trei arestări – pentru colectare de semnături în sprijinul eliberării unor muncitori feroviari acuzați de activitate comunistă și pentru alte acțiuni similare. În urma acestor arestări, este etichetat de autoritățile vremii drept „agitator comunist periculos”, precum și „distribuitor activ de material de propagandă comunistă și antifascistă”. După eliberarea din detenție, Ceaușescu dispare pentru o vreme în „subteran”, dar în 1936 este din nou arestat, de data aceasta fiind condamnat la doi ani de închisoare și încarcerat la Închisoarea Doftana. Acuzațiile aduse vizau găsirea unor broșuri bolșevice și alte manifeste ce instigau la revoltă în casa patronului său, Vladimir Tarnowski, unde locuia și acesta. În actul de acuzare au fost însemnate următoarele: „Acuzatul Nicolae Ceaușescu (...) este culpabil de faptul ca (...) în ziua de 15 ianuarie 1936, cu bună știință și intențiune frauduloasă, a păstrat asupra lui broșuri clandestine, incendiare (...) pe care le păstra în vederea răspândirii în public, având buna știință ca aceste broșuri îndemnau cetățenii de a provoca bătălii sociale”.
O declarație scrisă de mână, în ianuarie 1936, la jandarmerie, este elocventă pentru analfabetismul lui Ceaușescu: „după ce neam despărțit, mam mai plimbat puțin pînă pela 12 noaptea cînd mam dus în gară și am dormit” (vezi la notă fotocopia documentului).
Stilul de vorbire bâlbâit al lui Nicolae Ceaușescu a fost cauzat de o bătaie administrată de colegii săi de detenție. Un coleg de celulă, pe nume Osman, se îmbolnăvise grav și deținuții, din puținul lor, adunau un supliment de hrană pentru colegul lor. Fiindcă Ceaușescu a mâncat suplimentul lui Osman, deținuții l-au pedepsit cu bătaia și atât de cruntă a fost bătaia, încât a dat în bâlbâială. Ceaușescu încercase să-și motive gestul prin dreptul mai mare al tânărului de a supraviețui față de vârstnic.
În 1939 a cunoscut-o pe Elena Petrescu, cu care s-a căsătorit în 1945. Au existat chiar unele întâlniri amoroase secrete între cei doi. „În timpul șederii la Jilava, obținând posibilitatea să merg la Spitalul Militar pentru repararea danturii am făcut o mare greșală mergând împreună cu o tovă la o casă technică care erau niște cunoscuți de ai noștri”, a recunoscut Ceaușescu într-un chestionar completat în februarie 1945. În 1950, Elena Răceanu (Ilona Papp) a scris o „referință” prin care semnala „lipsurile” din tinerețe ale Elenei Ceaușescu: „Ea era logodită cu tov. Ceușescu care atunci era în închisoară. Deși organizația interzis ei să mai aibă cu tov. Ceușescu legătură pt că periclita organizația, ia menținea această legătură. Tov. Ceușescu a ieșit din închisoare cu gardian și întâlnea cu dânsa în anumite locuri”.
Ceaușescu a fost arestat și condamnat din nou în 1940, iar în 1943 a fost transferat la închisoarea de la Târgu Jiu, unde a împărțit celula de detenție cu Gheorghe Gheorghiu-Dej.